Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. accusa)
1. faptul prin care se atribuie cuiva o culpă; învinuire, acuzare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)
1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)
1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.
2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anthropomorphiste)
1. I. relativ sau legat de antropomorfism.
2. care atribuie divinităţii o formă şi o natură umană.
3. II. adept al antropomorfismului.
4. persoană care învață antropomorfismul, care este înclinat să creadă în el.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophisme)
1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice şi biologice survenite pe suprafaţa terestră.
2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereştri.