autoatribuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoatribui)

1. faptul de a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).
2. atribuire a ceva sieși; (rar) autoatribuit.

antropopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.

antropopatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropopathisme)

1. atribuirea emoțiilor umane, sentimentelor sau pasiunilor umane unei ființe non-umane, în general unei zeități; antropopatie.

catahreză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz)

1. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat.

clasament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. classement)

1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.
2. repartiție pe clase.
3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.
4. ordine a reușitei concurenților într-o competiție (sportivă).

denominație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dénomination, lat. denominatio)

1. faptul de a denumi; acțiunea de atribuire a unui nume; denumire.
2. desemnarea unui lucru printr-un nume care exprimă starea, specia, calitățile esențiale ale acestuia.
3. (religie) mișcare, ramură sau subgrup dintr-o religie (care funcționează sub un nume, tradiție și identitate).
4. (justiție) termen care desemnează în mod formal, care identifică o entitate dată.
5. (var.) (înv.) denominațiune.

identificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. identification)

1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.
2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.
3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.
4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.
5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.
6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.
7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.