Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)
1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiaste)
1. una dintre părţile Bibliei, atribuită împăratului Solomon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impersonnel, lat. impersonalis)
1. care nu se referă la o persoană, nu vizează direct pe cineva; cu caracter obiectiv.
2. (despre verbe, construcţii verbale) care exprimă o acţiune neatribuită nici unei persoane.
3. (fig.) lipsit de personalitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lévitation)
1. faptul de a levita; ridicare deasupra solului, fără nici un ajutor.
2. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței.
3. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric.
4. (psihol.) senzație subiectivă de ridicare și plutire în spațiu, trăită mai ales în vise.
5. (fig.) înălțare spirituală; elevație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préscience)
1. previziune; cunoaştere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. strophulus)
1. (med.) leziuni pruriginoase la copii, pe mâini, față și membre inferioare (anterior a fost atribuită alăptării, în prezent este atribuită alergiei); prurigo infantil.