acuzativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. accusativus, fr. accusatif)

1. caz al declinării care exprimă unele complemente și unele atribute.

declarație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziție în fața unei autorități.
5. relatare făcută în fața unei autorități.
6. relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși.
7. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.

demonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. demonico, lat. daemonicus)

1. care se referă la demon(-i); care prezintă anumite atribute ale demonului(-lor); diabolic; satanic; demoniac.
2. care se crede, despre care se crede că este posedat de demoni.
3. (antonim) angelic.

extensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extension, lat. extensio)

1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere.
2. lărgire a sensului unui cuvânt.
3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen.
4. (log.) sferă a unei noțiuni.
5. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului.

iconologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iconologie)

1. știință care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiștilor pentru a le reprezenta.
2. repertoriu de simboluri.
3. disciplină care studiază și interpretează reprezentările din artele plastice.

instrumentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. instrumenta)

1. acțiunea de a instrumenta.
2. orchestrare a unei bucăți muzicale.
3. executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente.
4. efectuare a unei instrumentații.
5. (jur.) alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice.
6. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia.