Dictionar

Rezultate secundare (Atribuţiile):

Cancelariat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cancellariat)

1. funcţia de cancelar; localul unde îşi exercită atribuţiile.


Competenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compétence, lat. competentia)

1. capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unei probleme, de a face ceva.

2. aptitudine, calitate a unei autorităţi, a unui funcţionar de a exercita anumite atribuţii.

3. a fi de ~a cuiva = a intra în atribuţiile cuiva; a-şi declina ~a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluţiona un litigiu.

4. ştiinţa lingvistică implicită, interiorizată de subiecţii vorbitori ai unei limbi.

5. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.

6. (biol.) capacitate a celulelor de a reacţiona la semnale de dezvoltare.


Curator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. curateur, lat. curator)

1. persoană care exercită atribuţiile stabilite printr-o curatelă.

2. cel care lichidează o firmă falimentară.

3. administrator al unei case memoriale.

4. (var.) (înv.) curatore, (pop.) coratăr.


Pantee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panthée)

1. care reuneşte atribuţiile, caracterele mai multor divinităţi.


Procuror

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procurer)

1. magistrat, membru al parchetului (III).

2. membru al procuraturii, care exercită atribuţiile ce revin acesteia.


Supleant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. suplléant)

1. s. m. f., adj. suplinitor.

2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).

3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.