Dictionar

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

a fortiori

Parte de vorbire:  loc. adv., adj. inv.  
Etimologie: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)

1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri.
 

androlog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. andrologue)

1. medic specialist în andrologie.
2. medic specializat în sănătatea bărbaților, în special în probleme urologice și cele legate de sistemul reproductiv.
 

centroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza.
 

charite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. charites)

1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.
 

circumpolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumpolaire)

1. în jurul, în vecinătatea polilor.
2. (despre aștri) apropiat de Steaua Polară.