Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. magna cum laude)
1. apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învăţământul universitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)
1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéisme)
1. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparenţa blamului ori a reproşului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)
1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornage)
1. zgomot patologic care însoţeşte respiraţia în unele maladii.
2. sforăială care se aude la cai când sunt goniţi la galop.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. defraudatore)
1. cel care defraudează; delapidator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fondamental, lat. fundamentalis)
1. adj. de bază, principal, esenţial.
2. s. f. (muz.) sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte.
3. sunet de bază al unui acord.