Dictionar

magna cum laude

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. magna cum laude)

1. apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învățământul universitar.
 

acatamatezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înțelege ceea ce aude.
 

asteism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéisme)

1. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului ori a reproșului.
 
 

cornaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornage)

1. zgomot patologic care însoțește respirația în unele maladii.
2. sforăială care se aude la cai când sunt goniți la galop.
 

defraudator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. defraudatore)

1. cel care defraudează; delapidator.
 

fundamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fondamental, lat. fundamentalis)

1. adj. de bază, principal, esențial.
2. s. f. (muz.) sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte.
3. sunet de bază al unui acord.