Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. audibilité)
1. proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche.
2. faptul pentru un sunet, un zgomot sau chiar un cuvânt, de a fi auzit de cineva sau de ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. inaudibility)
1. însușirea de a fi inaudibil; faptul de a nu putea fi auzit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. audibilité)
1. proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche.
2. faptul pentru un sunet, un zgomot sau chiar un cuvânt, de a fi auzit de cineva sau de ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bel)
1. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. inaudibility)
1. însușirea de a fi inaudibil; faptul de a nu putea fi auzit.