Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audition, lat. auditio)
1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simţului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziţii muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepţionare de semnale audio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnétothèque)
1. colecţie de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate.