Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. audio)
1. inv. care serveşte la perceperea auditivă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. audio, ire „a auzi”)
1. „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. audio-, cf. lat. audire „a auzi”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. audioconférence)
1. teleconferință în care participanții sunt conectați prin circuite telefonice care permit transmiterea vorbirii și, eventual, a unor informații scrise; conferință audio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiophone)
1. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiophonologie)
1. ramură a medicinei care studiază fonaţia, audiţia şi limbajul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acoumètre)
1. (med.) instrument pentru măsurarea acuității auditive; audiometru.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acousticien)
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amplituner)
1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. audiographe)
1. audiometru înregistrator care realizează un grafic al nivelului minim de sunet pe care o persoană îl poate auzi la diferite frecvențe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiographie)
1. înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.