OK
X
audio 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. audio)
1.
inv.
care
serveşte
la
perceperea
auditivă.
AUDIO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. audio, ire „a auzi”)
1.
„auz,
audiție,
frecvență
sonoră,
auditiv”.
AUDIO-, AUDI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. audio-, cf. lat. audire „a auzi”)
1.
„auz,
frecvență
sonoră”.
audioconferință
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. audioconférence)
1.
teleconferință
în
care
participanții
sunt
conectați
prin
circuite
telefonice
care
permit
transmiterea
vorbirii
și,
eventual,
a
unor
informații
scrise;
conferință
audio.
audiofon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. audiophone)
1.
aparat
acustic
la
hipoacuzici
pentru
amplificarea
sunetelor.
audiofonologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. audiophonologie)
1.
ramură
a
medicinei
care
studiază
fonaţia,
audiţia
şi
limbajul.
acumetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acoumétrie)
1.
(med.)
metodă
de
evaluare
a
acuității
auditive
cu
ajutorul
acumetrului,
folosită
pentru
a
diagnostica
și
a
distinge
rapid
tipul
de
surditate
pe
care
îl
are
pacientul,
înainte
de
a
efectua
un
examen
audiometric
mai
aprofundat;
audiometrie.
acumetru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acoumètre)
1.
(med.)
instrument
pentru
măsurarea
acuității
auditive;
audiometru.
acustician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. acousticien)
1.
specialist
în
acustică.
2.
profesionist
care
se
ocupă
de
corectarea
deficiențelor
funcției
auditive
prin
intermediul
dispozitivelor
mecanice
și
electroacustice;
audioprotezist.
amplituner
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. amplituner)
1.
aparat
de
înaltă
fidelitate
care
funcționează
simultan
ca
tuner
și
amplificator
de
audiofrecvențe.
audiograf
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. audiographe)
1.
audiometru
înregistrator
care
realizează
un
grafic
al
nivelului
minim
de
sunet
pe
care
o
persoană
îl
poate
auzi
la
diferite
frecvențe.
audiografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. audiographie)
1.
înregistrare
grafică
a
rezultatelor
audiometrice.