Dictionar

Rezultate secundare (Auditiv):

Auditiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auditif)

1. referitor la auz, la simțul auzului.

2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.


ACU-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akouein „a auzi”)

1. „auz, auditiv”.


Acufenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acouphène)

1. senzaţie auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.


Acumetrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.


Acumetru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acoumètre)

1. (med.) instrument pentru măsurarea acuității auditive; audiometru.


Acusmie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acousmie)

1. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor.


Acustician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.

2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.