Rezultate secundare (Auditiv):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auditif)
1. referitor la auz, la simțul auzului.
2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akouein „a auzi”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acouphène)
1. senzaţie auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acoumètre)
1. (med.) instrument pentru măsurarea acuității auditive; audiometru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acousmie)
1. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acousticien)
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.