Dictionar

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
 

audio 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. audio)

1. inv. care servește la perceperea auditivă.
 

cracment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. craquement)

1. (med.) senzație auditivă sau palpatorie de crepitație.
 

fonoaudiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonoaudiologie)

1. știință care studiază relațiile dintre funcțiile auditivă și fonatoare.
 

hiperacuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperacousie)

1. hiperestezie a auzului; acuitate auditivă ieșită din comun.
2. (anton.) hipoacuzie, surditate.