OK
X
acufenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acouphène)
1.
senzație
auditivă
patologică,
prin
zgomote,
vâjâituri
în
urechi,
fără
un
sistem
extern;
tinitus.
acusmie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acousmie)
1.
halucinație
auditivă
care
împiedică
perceperea
sunetelor.
audio 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. audio)
1.
inv.
care
servește
la
perceperea
auditivă.
cracment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. craquement)
1.
(med.)
senzație
auditivă
sau
palpatorie
de
crepitație.
fonoaudiologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phonoaudiologie)
1.
știință
care
studiază
relațiile
dintre
funcțiile
auditivă
și
fonatoare.
hiperacuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. hyperacousie)
1.
hiperestezie
a
auzului;
acuitate
auditivă
ieșită
din
comun.
2.
(anton.)
hipoacuzie,
surditate.