cominație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)
Etimologie: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)
1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.