Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directif)
1. care dirijează o activitate sau un sector de activitate.
2. referitor la o anumită direcție; direcțional.
3. (despre antene) care emite într-o singură direcție; direcțional.
4. (tehn.) care are direcție fixă.
5. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métathèse, gr. metathesis)
1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt.
2. modificarea unui cuvânt prin transpoziția unei litere sau a unei silabe.
3. schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție.
4. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut şi i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecţii posibile.