Dictionar

Rezultate secundare (Audă,):

Aplauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)

1. intr. a bate din palme.

2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.


Audace

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (it. audace)

1. care are curaj; care participă la acțiuni dificile sau periculoase; (prin ext.) care îndrăznește prea mult.

2. care cere îndrăzneală, riscant.

3. care depășește limitele comune ale modestiei; insolent, provocator.

4. foarte original, de o noutate îndrăzneață sau chiar revoluționară; novator.


Audacie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. audacia)

1. calitate sufletească care incită la acțiuni dificile și periculoase.

2. curaj extrem care duce la acțiuni periculoase, sfidând riscurile și pericolele.

3. gest obraznic, provocator; îndrăzneală excesivă.

4. acțiune care sfidează obiceiurile, gusturile dominante; inovaţie, originalitate.


Cauda

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)

1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.

2. (muz.) coda.


Defrauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. defraudare)

1. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituţie etc.); a înşela, a escroca; a frauda.


Frauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. frauder, lat. fraudare)

1. a comite o fraudă; a defrauda.


Antiparastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparastase)

1. figură retorică prin care se urmăreşte se demonstreze faptul incriminat este lăudabil.


Apologet

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apologet)

1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist.

2. autor de apologii (2).


Apologetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.


Apologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.

2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.


Apologiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. apologizzare)

1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).

2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.


Bancrută

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banqueroute, it. bancarotta)

1. situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.