OK
X
augural, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. auguralis, fr. augural)
1.
(antic.)
care
se
referă
la
auguri
sau
care
aparțin
augurilor.
augurat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)
1.
demnitatea,
funcția
de
augur.
2.
templu
construit
după
ce
s-au
cercetat
augurii.
3.
(fig.)
profeție.
auspiciu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)
1.
(la
romani)
prevestire
făcută
de
auguri
(I).
2.
dreptul
de
a
lua
auspiciile
(rezervat
consulilor,
pretorilor
și
cenzorilor).
3.
(rar)
protecție.
4.
sub
~iile
cuiva
=
sub
egida,
sub
patronajul
cuiva;
sub
cele
mai
bune
~ii
=
în
împrejurări
favorabile.
lituus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. lituus)
1.
baston
încovoiat
purtat
de
auguri.
2.
instrument
muzical
conic,
cu
ambușură,
de
origine
etruscă,
la
romani.