Rezultate principale (Aureolă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. auréoler)
2. (fig.) a glorifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Rezultate secundare (Aureolă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désauréoler)
1. a lipsi (pe cineva) de aureolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. auréoler)
2. (fig.) a glorifica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désauréoler)
1. a lipsi (pe cineva) de aureolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., lat. gloria)
1. (med.) aureolă colorată în culorile spectrului solar, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă.
2. (muz.) partea a doua a unei mise cu caracter de imn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. gloria)
1. strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. halo, gr. halos)
1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață.
2. (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase.
3. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat.