Dictionar

Rezultate principale (Aură):

Aură

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).

2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.

3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.


Rezultate secundare (Aură):

Auramină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auramine, germ. Auramin)

1. materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc.


Aurar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurar)

1. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană.


Instaura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. instaurer, lat. instaurare)

1. a întrona, a stabili; a introduce.


Reinstaura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réinstaurer)

1. a instaura din nou, a reîntrona.


Restaura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. restaurer, lat., it. restaurare)

1. tr. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.).

2. a reîntrona (un suveran, o dinastie).

3. refl. (fig.) a-şi restabili forţele, a se întrema.


Alcazar

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. alcazar)

1. palat întărit, de origine maură, în Spania.


AULO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aulo-, cf. gr. aulos „tub, cavitate, canal”)

1. „gaură, tub, cavitate”.


Aureolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.

2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.

3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.

4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.

5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.

6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).


Auto-expres

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto + expres)

1. restaurant anexat unei staţii service sau de benzină.


Autoservi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autoservire)

1. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant).


Balzacianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.

2. imitaţie a operei lui.