carmelit, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. carmélite)
Etimologie: (fr. carmélite)
1. I. referitor la religioșii care aparțin de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
2. care se referă sau aparține de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.
3. II. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa.