Rezultate secundare (Autenticitatea,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)
1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)
1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.
2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. marcation)
1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.
2. aplicarea unui semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc.
3. imprimarea semnului oficial pe un obiect de metal prețios, care îi garantează calitatea și autenticitatea.
4. (înv.) delimitarea prin linii, semne etc. a unui teren, a unei suprafețe; demarcație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. homologuer)
1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris.
2. a recunoaşte oficial o performanţă (sportivă).
3. a confirma oficial calităţile unui produs.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)
2. a aduce din nou în conformitate cu legile.
3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (marca)
1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație, marcaj, marcat.
2. aplicarea unui semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc.
3. imprimarea semnului oficial pe un obiect de metal prețios, care îi garantează calitatea și autenticitatea.
4. delimitarea prin linii, semne etc. a unui teren, a unei suprafețe; demarcație.
5. (sport) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc.