Dictionar

Rezultate principale (Autentifica):

Autentifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face fie valabil; a certifica; a legaliza.

2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.

3. (var.) (înv., reg.) a autentica.


Rezultate secundare (Autentifica):

Autentificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. autentifica)

1. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificație.

2. (var.) (înv.) autenticare.


Autentificat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. autentifica)

1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.

2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.

3. (var.) (înv., reg.) autenticat.


Autentificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. autentificazione, fr. authentification)

1. acțiunea de a autentifica, de a certifica existența; autentificare.


Afidavit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)

1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).


Autentificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. autentificazione, fr. authentification)

1. acțiunea de a autentifica, de a certifica existența; autentificare.


Bulă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulle, lat. bulla)

1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.

2. (ant. şi evul mediu) pecete de metal, bombată, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.


Grafologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. graphologie)

1. studiul particularităţilor scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc.


Notar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)

1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice.

2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane.

3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice.

4. secretar al primăriei în comunele rurale.


Notariat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. notariat, germ. Notariat)

1. funcţia de notar.

2. instituţie publică care autentifică şi legalizează acte, contracte etc.