Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + accidenta)
1. a se accidenta involuntar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoaccidenta)
1. faptul de a se autoaccidenta, de a se accidenta singur; (rar) autoaccidentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoaccidenta)
2. care s-a accidentat singur, involuntar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoaccidenta)
1. faptul de a se autoaccidenta, de a se accidenta singur; (rar) autoaccidentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoaccidenta)
2. care s-a accidentat singur, involuntar.