Dictionar

Rezultate principale (Autobuz):

Autobuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autobus, germ. Autobus)

1. autovehicul de transport în comun, pe linii urbane obișnuite, cu locuri pentru deplasare așezat și altele pentru deplasare în picioare.

2. (var.) (înv.) autobus.


Rezultate secundare (Autobuz):

Autobuzist

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (autobuz + -ist)

1. persoană care face parte din personalul autobuzelor.


Electroautobuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (electro- + autobuz)

1. vehicul de tip autobuz care are propria sa rezervă de energie, sub formă de baterii, și este folosit pentru transportul de persoane; autobuz acționat electric.


Autogară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + gară)

1. gară pentru autovehicule; gară pentru autobuze și autocamioane.


Autohaltă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor urce și coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.


Autostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + staţie)

1. staţie de autobuze.

2. autospecială pe care sunt montate aparatură şi mijloace destinate unei anumite funcţiuni.


Bibliobuz

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliobus)

1. autobuz amenajat ca bibliotecă itinerantă.


Electroautobuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (electro- + autobuz)

1. vehicul de tip autobuz care are propria sa rezervă de energie, sub formă de baterii, și este folosit pentru transportul de persoane; autobuz acționat electric.


Electrobuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Elektrobus, fr. électrobus)

1. vehicul de transport în comun cu motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie; autobuz acționat electric; electroautobuz.

2. (înv.) autobuz cu motor electric alimentat de un fir aerian; troleibuz.