Dictionar

autocamion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + camion)

1. autovehicul pentru transportul mărfurilor, materialelor et cetera, cu benă sau cu platformă; camion.
 

autocamionetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + camionetă)

1. autocamion de dimensiuni mici, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă.
 

autobasculantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.
 

autobenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.
 

autocamionetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + camionetă)

1. autocamion de dimensiuni mici, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă.
 

autodumper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autodumper, germ. Auto-Dumper)

1. autocamion cu cuvă metalică basculantă.
 

automacara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Autokran)

1. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare.
 

autoșeniletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoşenilă + -etă)

1. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate.