Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocar)
1. vehicul rutier confortabil de transport public, conceput pentru distanțe lungi, pentru excursii etc.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + caracteriza)
1. a-şi caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autocaracteriza)
1. faptul de a se autocaracteriza; (rar) autocaracterizat.
2. caracterizare de către sine însuși prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autocaracteriza)
1. care se caracterizează pe sine însuși.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + carantina)
1. a rămâne în casă (sau într-un spațiu de locuit) și a limita orice contact cu alte persoane, inclusiv cu membrii familiei, pentru o perioadă de timp, de obicei în timpul unei epidemii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + carantinare)
1. faptul de a se autocarantina.
2. acțiunea prin care o persoană se separă, pentru o perioadă de timp, cât mai mult posibil de celelalte persoane cu care împarte spațiul de locuit, în cazul suspicionării de boli contagioase sau pentru a preveni răspândirea acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + definiție)
1. caracterizare a propriei persoane; autocaracterizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. charter)
1. tip de contract de transport cu avioane sau nave închiriate de o agenţie de turism ori comercială, care permite tarife mai reduse decât pe liniile regulate.
2. mod de transport la cerere, cu rezervare prealabilă, conceput pentru utilizare la capacitate maximă.
3. avion (autocar sau navă) închiriat de o agenție de turism pentru a transporta un grup de persoane la prețuri avantajoase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. définir, lat. definire)
1. tr. a da o definiţie; a explica sensurile unui cuvânt, ale unei noţiuni.
2. a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva.
3. refl. a se autocaracteriza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diagramme, gr. diagramma)
1. reprezentare grafică schematică a valorilor unor mărimi sau a relaţiilor dintre ele.
2. (pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de şah.
3. schemă pentru fixarea locurilor în vagoane (la anumite trenuri), în autocar, în săli de spectacole etc.
4. schema încărcăturii (mărfuri şi pasageri) a unui avion.
5. linie trasată de un aparat înregistrator.
6. (bot.) ~ florală = proiecţie orizontală a tuturor componentelor unei flori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. minicar)
1. autocar de capacitate redusă.
2. mijloc de locomoţie format din două sau mai multe vehicule, cu bănci şi parasol, tractate de un autoturism sau tractor, destinat plimbărilor de agrement în staţiuni.