Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. autocrate, gr. autokrates)
1. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocratisme)
1. concepţie, doctrină bazată pe autocraţie.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocrator, gr. autokrator)
1. titlu dat, în Grecia antică, deţinătorilor unei autorităţi absolute.
2. bazileu ~ = (la Bizanţ) titlu oficial al împăratului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocratisme)
1. concepţie, doctrină bazată pe autocraţie.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. potentat, lat. potentatus)
1. şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat.
2. (p. ext.) om puternic, influent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monocratie)
1. sistem politic în care puterea aparține unei singure persoane (șefului statului); autocrație.