Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autocratisme)
1. concepţie, doctrină bazată pe autocraţie.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monocratie)
1. sistem politic în care puterea aparține unei singure persoane (șefului statului); autocrație.