Rezultate principale (Autofecundare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autofécondation)
1. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie.
Rezultate secundare (Autofecundare):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocarpe)
1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autofécondation)
1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autofertile)
1. (despre unele specii vegetale) la care autofecundarea dă seminţe apte să germineze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogamie)
1. polenizare cu polen produs în aceeaşi floare.
2. autofecundare la unele protozoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automixie)
1. autofecundare la care fuzionează doi gameţi sau doi nuclei sexuaţi de acelaşi sex ori înrudiţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parthénogamie)
1. autofecundare prin fuzionarea unor gameţi femeli, fără participarea nucleului mascul.