Dictionar

Rezultate principale (Autofecundare):

Autofecundare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie.


Rezultate secundare (Autofecundare):

Autocarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocarpe)

1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.


Autofecundaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autofécondation)

1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.

2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.

3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.

4. (sinonim) autofecundare.


Autofertil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autofertile)

1. (despre unele specii vegetale) la care autofecundarea seminţe apte germineze.


Autogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogamie)

1. polenizare cu polen produs în aceeaşi floare.

2. autofecundare la unele protozoare.


Automixie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automixie)

1. autofecundare la care fuzionează doi gameţi sau doi nuclei sexuaţi de acelaşi sex ori înrudiţi.


Partenogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parthénogamie)

1. autofecundare prin fuzionarea unor gameţi femeli, fără participarea nucleului mascul.