autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

autohtonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autochtonisme)

1. caracter autohton.
2. concepție social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populații.
3. cuvânt autohton.

autohtoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (autohton + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autohton, a (se) aclimatiza.

autohtonizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. autohtoniza)

1. conferire a unui caracter autohton; autohtonizare.

autohtonizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. autohtoniza)

1. căruia i s-a conferit un caracter autohton.

indigen; autohton

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indigenus; aborigenus; autochthonus
2. FR indigène; aboriginal
3. EN indigenous; native; aboriginal
4. DE einheimisch; heimisch; eingeboren; inländisch
5. RU местный; aбориrенный; туземный; коренной
6. HU bennszülött, honos

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

apofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophytes)

1. plante de origine autohtonă devenite antropocore, ușor adaptabile în culturi.

asiatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asiatisme)

1. ideologie autohtonă asiatică.

autohtonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autochtonisme)

1. caracter autohton.
2. concepție social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populații.
3. cuvânt autohton.

autohtoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (autohton + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autohton, a (se) aclimatiza.

cafuzo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cafuso)

1. (în Brazilia) persoană născută din părinți negri și indieni autohtoni; sambo.