Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automatique)
2. s. f. ramură a ştiinţei şi tehnicii care studiază metodele şi mijloacele utilizate pentru conceperea şi construirea sistemelor automate.
Parte de vorbire: adv. (desuet)
Origine: (automatic + -ește)
1. în mod automat, fără intervenție umană.
2. rezultat din implementarea unui automatism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. automa-ticien)
1. specialist în automatism sau automatică; automatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automatisme)
1. activitate fără controlul conştiinţei şi fără efort voluntar; mişcare, gest, cuvânt repetate inconştient.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automatiste)
1. specialist în automatică; automatician.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actographe)
1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akustomat)
1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a unui magnetofon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographe)
1. aparat automat folosit în aerocartografie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androïde)
1. adj. care prezintă caractere masculine.
2. cu înfăţişare de bărbat.
3. s. m. robot, automat antropomorf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aspektomat)
1. aparat de proiecţie cu schimbare automată a diapozitivelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiomètre)
1. aparat pentru determinarea acuităţii auditive; acumetru.
2. control electronic care înregistrează automat timpul în care un receptor radio sau tv. a fost deschis.