Dictionar

 

aeroautomobil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + automobil)

1. vehicul terestru care se poate susține deasupra solului prin o pernă de aer.
 

automobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., it. automobile, germ. Automobil)

1. adj. care se mișcă prin el însuși.
2. s. n. vehicul pe roți care se poate deplasa prin mijloace de propulsie proprie.
 

automobil-capcană

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (automobil + capcană; cf. fr. voiture piégée)

1. mașină care conține o bombă și este folosită în scopuri teroriste.
 

automobilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automobilisme)

1. sport practicat cu automobilul.
 

automobilist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automobiliste)

1. cel care practică automobilismul.
 

electroautomobil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + automobil)

1. automobil acționat electric.
 

acvaplanare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri.
 
 

amortizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amortisseur)

1. dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, motor etc.
 

AUT-, AUTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. aut/o/-, cf. gr. autos „el însuși”)

1. „însuși, singur, de la sine, spontan, automat, prin mijloace proprii, automobil, mașină”.