autonomazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autonomasia)

1. formă de afazie amnezică, dificultatea de a-și aminti nume proprii sau substantive.

filozofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.
4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.
5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.
6. (fam.) problemă greu de rezolvat.
7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.

gregar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grégaire, lat. gregarius)

1. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte.
2. (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.
3. s. m. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă.
4. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea.

intermezzo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. intermezzo)

1. interludiu cu caracter comic între două acte ale unei reprezentații teatrale.
2. episod orchestral într-o operă.
3. mică piesă instrumentală autonomă, de formă liberă.

osmotactism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. osmotactisme)

1. (biol.) mișcare celulară autonomă pentru restabilirea echilibrului osmotic.

siloz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus., it. silos, germ. Silo)

1. construcție înzestrată cu instalații de uscare pentru depozitarea, păstrarea și conservarea cerealelor, a cărbunilor etc.
2. depozit pentru păstrarea furajelor, a fructelor etc.
3. cavitate cilindrică săpată în sol în care sunt instalate și din care se lansează proiectile teleghidate cu propulsie autonomă, rachete.

Andaluzia

Parte de vorbire:  nume propriu (f.)  
Etimologie: (sp. Andalucía)

1. comunitate autonomă formată din opt provincii, situată în sudul Spaniei; se mărginește la nord cu Extremadura și Castilia-La Mancha, la est cu Murcia, la sud cu Marea Mediterană, Oceanul Atlantic și la vest cu Portugalia.