Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autopropulsé)
1. care se deplasează prin autopropulsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroglisseur)
1. vehicul autopropulsat pe pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei; hovercraft; naviplan.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + combină)
1. mașină agricolă autopropulsată care îndeplinește simultan mai multe operații, precum ar fi seceratul și treieratul; combină autopropulsată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. автодрезина)
1. vehicul ușor autopropulsat, asemănător cu un vagonet, folosit anterior de către inspectorii liniilor de cale ferată și echipele de lucru pentru a se deplasa rapid către și dinspre locul de muncă; drezină autopropulsată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + freză)
1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + furgon)
1. furgon autopropulsat, folosit pentru transportul de mărfuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + furgonetă)
1. autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri; furgonetă autopropulsată.