Dictionar

Rezultate principale (Autor.):

Autor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT auctor

2. FR auteur

3. EN author; maker

4. DE Verfasser

5. RU aвтор

6. HU szerző


Rezultate secundare (Autor.):

Autor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. auteur, lat. auctor)

1. cel care face un lucru, o acţiune etc.

2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenţii.


Autoradiocasetofon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + radiocasetofon)

1. radiocasetofon fixat pe bordul unui automobil.


Autoradiografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoradiographie)

1. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obţinute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conţinând un produs radioactiv.


Autoradiogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoradiogramme)

1. clişeu obţinut prin autoradiografie.


Autorapid

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto/motor/ + rapid)

1. automotor cu viteză de tren rapid.


Autorealizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + realizare)

1. proces educativ axat pe participarea individului la acţiuni susţinute în scopul dezvoltării propriei personalităţi.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Acianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).


Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Actant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actant, germ. Aktant)

1. (lingv.) autor al acţiunii verbului; subiect.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.