Dictionar

Rezultate secundare (Autoritar,):

Autoritar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autoritaire)

1. care uzează de autoritatea sa, care urmăreşte să-şi impună voinţa.


Autoritarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoritarisme)

1. atitudine autoritară.

2. sistem politic autoritar.


Autoritarist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (autoritar + -ist)

1. (adept) al autoritarismului.


Autoritarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoritarisme)

1. atitudine autoritară.

2. sistem politic autoritar.


Autoritarist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (autoritar + -ist)

1. (adept) al autoritarismului.


Despot/despot

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)

1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.

2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.

3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.


Dictator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictateur, lat. dictator)

1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război.

2. conducător de stat cu puteri discreţionare.

3. (fig.) om cu purtări autoritare.


Imperialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impérialisme)

1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.

2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanţa monopolurilor, aparţinând unor regiumi autoritare, conflagraţii etc.


Iupiterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jupitérien)

1. referitor la Iupiter (Zeus).

2. (fig.) care are un caracter autoritar, dominator.

3. care aparţine planetei Jupiter.