Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoritarisme)
1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictateur, lat. dictator)
1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreţionare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impérialisme)
1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.
2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanţa monopolurilor, aparţinând unor regiumi autoritare, conflagraţii etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gendarme)
1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.
2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.
3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.
4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.