Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorisation)
1. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire.
2. înscris care dovedeşte o împuternicire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)
1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + tratament)
1. tratament medical aplicat fără o indicaţie medicală autorizată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)
2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziţie.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. codex)
1. manuscris vechi, legat în maniera cărților moderne; codice.
3. compendiu oficial de formule de medicamente și medicamente autorizate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)
1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.
3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (confidenţial + -itate)
1. caracterul a ceea ce este confidențial, care nu ar trebui raportat public.
2. actul de a rezerva informații pentru un număr mic de persoane cu acces autorizat.