Dictionar

Rezultate principale (Autorizaţie):

Autorizaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorisation)

1. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire.

2. înscris care dovedeşte o împuternicire.


Rezultate secundare (Autorizaţie):

Bloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)

1. tr. a supune unei blocade.

2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.

3. a imobiliza într-o anumită poziţie.

4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.

5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.

6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.


Exequatur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute)

1. autorizaţie dată de un şef de stat unui consul străin de a-şi exercita funcţiile în ţara în care este trimis.

2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunţată de un tribunal străin.


Imprimatur

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. imprimatur)

1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi.

2. autorizaţie indicând „bunul de tipar” pe o corectură.


Licenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. licence, lat. licentia)

1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.

2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.

3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.

4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.

5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.

6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește arate preopinenților e just ceea ce ei resping eronat.

7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.


Permis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. permis)

1. autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, o anumită activitate, poate beneficia de anumite drepturi etc.

2. autorizație oficială scrisă eliberată de administrație; permisiune scrisă.

3. (rar) învoire, permisie.


Radio-pirat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radio-pirate)

1. staţie particulară de radiodifuziune, instalată fără autorizaţie pe un vas ancorat la limita apelor teritoriale ale unei ţări.