amfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibie)

1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze.
4. (și s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât și pe apă.

cabra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cabrer)

1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi.
2. a se încorda, a se ridica.
3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus.

capota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capoter)

1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (fig.) a suferi un eșec.

nedecapotabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + decapotabil)

1. (despre autovehicule) cu capotă care nu se poate ridica.

parca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parquer)

1. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara.

tot-teren

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (după fr. tout-terrain)

1. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren.