OK
X
auxilium
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. auxilium)
1.
trupă
aliată
încadrată
în
armata
romană
în
afara
legiunilor
și
recrutată
dintre
locuitorii
neromani
ai
provinciilor.
auxiliar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1.
adj.,
s.
n.
(element)
care
ajută
la
ceva;
pe
plan
secundar;
accesoriu;
ajutător.
2.
verb
~
=
verb
care
ajută
la
formarea
timpurilor
și
modurilor
compuse:
~
de
aspect
=
verb
care
ajută
la
exprimarea
gradului
de
realizare
a
acțiunii.
3.
(mat.)
cu
care
se
poate
simplifica
și
rezolva
o
problemă
mai
ușor.
4.
s.
m.
ostaș
roman
aparținând
unui
auxilium.