Rezultate secundare (Auzită):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)
1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. entrata)
1. (muzică) moment în care fiecare parte (sau instrument) începe să fie auzită; parte introductivă a unei piese muzicale; introducere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (tele1- + vorbitor)
1. instalaţie telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbeşte să fie auzită simultan de mai multe posturi.