Dictionar

Rezultate secundare (Auzul):

Audiovizual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. audiovisuel, audio-visuel)

1. care folosește sunetul și imaginea; care solicită în special auzul şi văzul; audioviziv.


Auditiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auditif)

1. referitor la auz, la simțul auzului.

2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.


Cacofonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.


Cornet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.

2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.

3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.

4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.


Disacuzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysacousie)

1. (med.) dificultate a auzului; stare în care un sunet sau zgomot, chiar puțin intens, produce o senzație dezagreabilă.


Disonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissonance, lat. dissonantia)

1. (muz.) asociere de sunete care impresionează neplăcut auzul.

2. întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie.

3. (p. ext.) lipsă de armonie, dezacord, stridenţă.