Rezultate secundare (Avansate.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. scientisme)
1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei.
2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice.