Dictionar

Afiliaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.

2. (var.) (înv.) afiliațiune.

3. (antonim) dezafiliere.


Antiapartheid

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)

1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Clauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.

2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.


Democratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)

1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.


Deserviciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (des- + serviciu)

1. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2).