Dictionar

avarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avarie, it. avaria)

1. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcţie etc.
 

avariere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (avaria)

1. faptul de a (se) avaria; deteriorare (gravă); avariat.
2. (var.) avariare.
 

stăvărie

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (stavă + -ărie)

1. herghelie de cai.
2. loc unde stau noaptea vitele; (reg.) stăvărească.
3. loc unde a fost odată o stână; stăuliște.
 
 

dispaşor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispacheur, germ. Dispacheur)

1. expert care estimează cuantumul avariei şi al mărfurilor unei nave.
 

naufragiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. naufragium, it. naufragio)

1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulaţie, prin scufundare, rupere sau eşuare.
2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru.
 
 

stăvărească

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (stăvar + -ească)

1. loc unde stau noaptea vitele; (reg.) stăvărie, (reg.) stăvăriște.