Rezultate secundare (Aventurier):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventurier, it. avventuriere)
1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)
1. caracterizat de aventurism.
2. care are caracter de aventură; privitor la aventură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucanier)
1. denumire dată coloniştilor francezi din America, din sec. XVII, care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. conquistador)
1. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. picaresque, sp. picaresco)
1. referitor la picarism, caracteristic picarismului.
2. desemnează un gen literar spaniol, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, al cărui personaj principal este un aventurier marginal și necinstit; care se inspiră din acest gen.
3. (despre anumite opere literare) care, prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop (cerșetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picarisme)
1. tendinţă în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerşetori, intriganţi, declasaţi etc.
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (sp. picaro)
1. aventurier, intrigant, șmecher și necinstit din literatura spaniolă.
2. aventurier spaniol, erou al literaturii picarești; (prin ext.) intrigant fără scrupule.