Dictionar

Rezultate secundare (Avere.):

Neavere

Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (ne- + avere)

1. faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; (prin ext.) lipsă, sărăcie.


Arhimilionar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. archimillionnaire)

1. (om) extrem de bogat, foarte bogat; (persoană) care are o avere de mai multe milioane; multimilionar.


Avariție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. avaritia, fr. avarice)

1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.

2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.

3. (anton.) dărnicie, generozitate.


Capitaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capitaliser)

1. a transforma în capital o valoare.

2. a strânge avere.


Cenzitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censitaire)

1. care se bazează pe sens.

2. sistem ~ = sistem electoral în care dreptul de vot al cetăţenilor era stabilit în funcţie de averea lor.


Colegatar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colégataire)

1. care moşteneşte împreună cu alţii o avere lăsată prin testament.


Colegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.

2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.

3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.

4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.

5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.

6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.

7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.

8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.

9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.