neavere

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (ne- + avere)

1. faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; (prin ext.) lipsă, sărăcie.

arhimilionar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. archimillionnaire)

1. (om) extrem de bogat, foarte bogat; (persoană) care are o avere de mai multe milioane; multimilionar.

avariție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. avaritia, fr. avarice)

1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.
2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.
3. (anton.) dărnicie, generozitate.

capitaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capitaliser)

1. a transforma în capital o valoare.
2. a strânge avere.

cenzitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. censitaire)

1. care se bazează pe sens.
2. sistem ~ = sistem electoral în care dreptul de vot al cetățenilor era stabilit în funcție de averea lor.

colegatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colégataire)

1. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament.

colegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică.
2. organ de conducere colectivă și de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărți etc., a unei întreprinderi sau instituții.
3. corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesie sau aceeași demnitate.
4. (jur.; în unele țări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
5. ~ de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina și morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetățenii cu aceeași avere sau cu același rang social.
8. instituție de învățământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacție = organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție.